-
Omul și Frumosul timpului său (…lumea antică)
Autor(i): Mariana Cîmpeanu
Nr. pagini: 136 pagini
Editura: Eikon
„Scrisă spre a aduce înțelesuri deopotrivă de natură estetică, artistică și de istoria artei, cartea Marianei Cîmpeanu este și un salutar manual, adresat studenților din spațiul interdisciplinar, ce cuprinde alături de ariile deja menționate și pe cele ale teatrului, ale filmului ori ale spectacolului.
Înțelegând existența operei de artă, cu accent vizual ce se desfășoară sub ochii umanității de peste 2000 de ani, asemenea unui spectacol plin de forme și culori, care includ mișcarea, sunetul și acțiunea; fiind totodată supusă și marilor categorii estetice asemeni frumosului, urâtului, tragicului, comicului și kitsch-ului.
Plecând din universul artei primitive și, mai apoi, antice, autoarea poposește în principalele etape ale creației, respectiv creatori și opere însemnate, cu precădere vizând cultura, arhitectura sau sculptura, pe care le prezintă sub aspecte diverse; încadrând subiectul în spațiul variat al zonelor geografice, istorice, tradiționale, ale credințelor monoteiste sau politeiste, ale meșteșugurilor, ale vestimentației (modei).”, Prof. Dr. Marcel Muntean
-
Dimensiunea Românească a Existenței
Autor(i): Mircea Vulcănescu
Nr. pagini: 112 pagini
Editura: Eikon
… fiecare popor are, lăsată de Dumnezeu, o faţă proprie, un chip al lui de a vedea lumea şi de a-l răsfrânge pentru alţii. Fiecare îşi face o idee despre lume şi despre om, în funcţie de dimensiunea în care i se proiectează lui însuşi existenţa.(…) Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar şi ca o fiinţă spirituală, nu se poate să nu avem o faţă a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge lumea aceasta a lui Dumnezeu la care să voim să reducem pe toate celelalte, care chip ne este, oarecum, justificarea existenţei noastre deosebite pe lume, în marea cea mare a făpturilor lui Dumnezeu. Mircea Vulcănescu
-
Am fost student pe Copou
AUTOR: Petru Todoran
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 256
EDITURA: Eikon
„După ora trei dormitorul s-a umplut. Spațiile dintre paturi deveniseră prea înguste, trebuia ca cineva să stea culcat ca să se poată circula dintr-un loc în altul. Dar n-au apărut incidente. Ultimul locatar al dormitorului fu cel mai zgomotos om, dar și cel mai simpatic dintre toți. A venit cu un geamantan din lemn, cu fețele laterale din placaj neșlefuit, dar cu o încuietoare zdravănă, parcă ar fi fost demontată de la ușa spre stradă a casei părintești și dotată cu un lacăt din cele ce se spune că erau meșterite de pușcăriași, făcute special să reziste oamenilor cinstiți, nu hoților care cunoșteau iarba fiarelor mai bine decât cel mai isteț câine polițist. Avea să explice, foarte curând, că geamantanul acesta rezistase oricărei tentative de spargere în cei aproape doi ani de armată, pe care i-a terminat mai repede, deoarece reușise la examenul de admitere la liceu. Dar băiat sărac fiind și având și certificat de meseriaș, absolvent de școală profesională, a preferat să intre în producție și să se transfere de la cursurile de zi la cele serale. Acest transfer n-a fost de bun augur.”
-
Monahismul ortodox românesc și modernitatea
AUTOR: George Enache
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 224
EDITURA: Eikon
Inițial, cartea de față a reprezentat un atelier de lucru, de natură să mă ajute la înțelegerea transformărilor prin care a trecut monahismul românesc în contextul afirmării spiritului modernității și în spațiul Europei de Sud-Est. Am fost mereu intrigat de absența oricărei istoricități în lucrările de dinainte de 1989 cu privire la monahism, fapt care se vede și în abordările recente. Astfel, ai impresia că avem de-a face cu o esență de tip parmenidian, neexistând practic nicio diferență între monahismul primar, cel din perioada medievală sau cel din vremea comunismului. Chestiunile abordate se reduc la isihasm (echivalat mai mereu cu însăși ideea de monahism sau, mai radical, cu Ortodoxia), la viața de obște, la rânduielile Sfântului Vasile cel Mare și la epoca Sfântului Paisie Velicicovschi. De ce diversitatea de manifestări ale monahismului și modalitățile aparte de inserare în societate și de receptare a sa de-a lungul istoriei se rezumă la doar câteva tipare?
-
Turnura științifică a esteticii contemporane
Autor(i): Cornel-Florin Moraru
Nr. pagini: 346 pagini
Editura: Eikon
„Pentru a zăbovi puțin însă asupra stării de fapt actuale, trebuie să spunem că, pentru omul contemporan, nici o idee nu este mai demnă de admirație și de încredere decât ideea de știință. Încă de la începuturile modernității, știința ne-a oferit promisiunea găsirii mecanismelor interne de funcționare a universului și a legilor eterne ale acestuia, prin cunoașterea cărora ne-am putea înstăpâni definitiv asupra naturii din jurul nostru. Și aceasta nu a fost o promisiune în van. Prin intermediul tehnicii, aplicațiile înțelegerii științifice ne-au făcut viața mai ușoară și ne-au adus un plus de bunăstare la care oamenii premodernității nici nu visau. Tocmai de aceea, pentru că această activitate umană s-a dovedit atât de rodnică, trăim cu impresia – falsă de multe ori – că rezultatele științei sunt niște verdicte apodictice și adevăruri imuabile asupra cărora nu se poate reveni.”
-
Supraviețuind comunismului – istorie, memorie, uitare
Autor(i): Maria MATENOIU, Mihai GHEORGHIU
Nr. pagini: 448 pagini
Editura: Eikon
„Cotidianul comunist este în cel mai înalt grad paradoxal. și miraculos. Cotidianul comunist este permanent o tensiune insolubilă care își găsește mereu soluția, o imposibilitate patentă de supraviețuire care ajunge mereu, inevitabil, la supraviețuire, la continuitate, la gestul vital al rezistenței ca ființă umană în fața fiecărui mecanism al disoluției, al terorii sau al disciplinei carcerale al unei societăți care mizează pe transformarea ființei umane în mecanism biologic, în soldat al cauzei victoriei apocaliptice a economiei și a justiției comunist-proletare.” (Mihai Gheorghiu)
-
Gândirea Muzicală
Autor(i): Pascal Bentoiu
Nr. pagini: 342 pagini
Editura: Eikon
„Gândirea muzicală însăși, o ultimă frontieră conceptuală a acestui volum, se dovedește astfel a fi o entitate – substanță, proces și spațiu –, în care presiunea a priori-cului intuitiv și preformal forțează declanșarea voinței de formă și înfăptuire în act. De aici pornește cumularea convergentă a elementelor, precum și multiplicarea progresivă a relațiilor între acestea, înspre un a posteriori al compoziției muzicale interpretate ca un fapt «tricefal» – psihologic, cultural, dar și unul esențialmente ontologic. Or, aceasta din urmă calitate își legitimează valoarea, întâi de toate, ca semn reprezentativ al gândirii care i-a și dat naștere. Este chiar gândirea muzicală a compozitorului, care își este sieși primul ascultător, interpret și critic evaluator. Și oricât de multă importanță ar avea figura compozitorului, existența muzicii își capătă sensul doar în cazul în care legitățile actului componistic ar corespunde, cel puțin în bazele sale, cu legitățile receptării.”
-
Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română
Autor(i): Alexandru Filipașcu
Nr. pagini: 658 pagini
Editura: Eikon
Publicarea rezultatului ultimelor cercetări istorice ale profesorului Alexandru Filipașcu reprezintă, de fapt, reconstituirea – folosind primele schițe și însemnări ale sale (rămase trei sferturi de veac în manuscris), – studiului de mari proporții Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, manuscris încăput pe mâinile Securității cu prilejul perchezițiilor efectuate după arestarea sa (15 august 1952) și în felul acesta dispărut pentru totdeauna. Materialul care a stat la baza manuscrisului reprezintă rezultatul cercetărilor unui sfert de secol „a câtorva vagoane de documente”, după cum afirma însuși profesorul, în primul rând în arhiva orașului Sighet, care păstra la acea vreme o însemnată parte a documentelor Țării Maramureșului, devenită apoi Comitatul Maramureș și în zilele noastre Maramureșul Istoric, arhivă care i-a stat la dispoziție în timpul în care îndeplinea funcția de primar al orașului Sighet (1933- 1937). Această arhivă a reprezentat izvorul principal la care însă nu s-a mărginit. Documentarea s-a extins în multe biblioteci și arhive din țară și străinătate, pretutindeni unde a putut bănui existența unor mărturii privitoare la istoria Maramureșului, inclusiv în Biblioteca Vaticanului. Îngrijitorii ediției
-
Ce nu a scris tata în condică
AUTOR: Elvira Istrate Groza
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 354
EDITURA: Eikon
„Cartea Elvirei Istrate Groza se naște dintr-o sarcină morală, dintr-o asumare făcută în numele și în urma tatălui. Observatorul pădurar dintr-un sat bistrițean cedează fiicei lui, împreună cu o condică de însemnări păstrată cu sfințenie până la sfârșitul vieții, misiunea de a duce mai departe și a face cunoscută „lumea lui”. Din acele notații fruste, fără ambiție sau stil literar, se dezvoltă în cartea de față, prin stârnirea și recuperarea narativă a trecutului, o întreagă lume – copilăria, familia, satul, caracterele, limbajul, muncile, nevoile, comunicarea, schimbările aduse de Revoluție. Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.”, Vianu Mureșan
-
Agnostos Theos. Despre temeiul gnoseologiei teologice
AUTOR: Dorin Ștefănescu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 426
EDITURA: Eikon
„În cazul cunoașterii lui Dumnezeu, nu se poate vorbi de un subiect și de un obiect legate într-un al treilea care le este legătura compusă a cunoașterii. Dumnezeu este un subiect absolut neobiectivabil, neîmpărțit, după cugetare întreg ființă și după ființă întreg cugetare, iar ca întreg o unitate simplă mai presus de ființă și de cugetare, care pune temeiul atât de sus încât mintea nu-l poate vedea de jos.”
„Dumnezeu nu ne învață pe măsura înălțimii Sale – căci cum ar putea ceea ce este mare să încapă în ce este mic? –, ci coborând la îngustimea capacității noastre”., Sf. Grigorie de Nyssa
-
Viața, pildele și miracolele lui Zamolxis
AUTOR: Cristian Săileanu
ANUL APARIȚIEI: 2024
PAGINI: 554
EDITURA: Eikon
Cunoscând prea bine micimea puterilor mele și nimicnicia mea, cu kardia zbetându’mi’se în pectus ca unui tiner ce’și așteaptă iubita, am hotărât, ego, Xaralambos, fiu lui Sophokles și al Dhimitrei din Kerkyra cea verzită, de a așterne pe piei de miel cele pe cari le’am vidut cu ochii mei, și cu nimic altceva să le floresc. Căci Pithagóras, de’o parabolă, nu s’a grijit să’și aștearnă nici gândurile nici înțelepciunea lui pe piei de miel, și văd amu, cu mare tristețe, cum învățătura lui este restălmăcită de niște apostoli nevrednici ca Parmenides cel bâlbâit la minte sau Philolaus cel uituc, cari scriu că Pithagóras a dis așa și pe dincolo, când, de fapt, pe Pithagóras l’am audit ego cu urechile mele cum a dis altceva. La fel și bunu Vitigis, fratele meu în credință, pe care îl iubesc din fundu psihiului meu, dar care se ia cu pandurisu și predică duar ce vrea iel și cum îi convine. Am scris ego totu așa cum l’am vidut, și m’am ținut și de hronologie, cu dinții m’am ținut, căci fără hronologie nu se mai cunuaște cauza de efect. Căci nu’i totuna, am fugit fiindcă m’a betut, cu m’a betut fiindcă am fugit. Știam prea bine, chiar înainte a incepe, că cercarea mea nu va fi, de fapt, demnă nici de faptele lui Zamolxis, Fiu Cerului, nici de tăria și de berbăția poporului trac, pe care unii îl numesc get iar alții dac. Mulți din cei care au stat alături de Pithagóras, și la Tigani, în iubitu nostru Samos cel scăldat de suare, și în Crotona în Palatu Înțelepciunii, ar fi fost mult mai talentați ca mine în arta scrisului, dar așa a vrut Dumnezeu ca toți aceia să piară în focu ce a cuprins palatu din Crotona. (fragment)
-
Dosarul Pascaliei: Reconstituiri din arena publicistică interbelică, vol. I: Cuvântul
Ediție îngrijită de Carmen Ciornea și Ionuț Butoi
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 524
EDITURA: Eikon
„Volumul de față s-a născut din dorința de a recupera și a repune în circulație articolele tipărite în cotidianul Cuvântul pe tematica Pascaliei, realizând, în fapt, o reconstituire a controversei de mare anvergură ce a avut ca punct de plecare hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 14 mai 1928 de a reașeza data prăznuirii Paștelui ortodox începând cu primăvara anului 1929.” Carmen Ciornea
„Schimbarea eșuată a Pascaliei este un eveniment de tipul hârtiei de turnesol: a arătat slăbiciunile proiectului național-liberal proiectat asupra Bisericii, care ar fi trebuit să devină factor de modernizare, aducere la zi și omogenizare a societății românești. El ține de transformările și mutațiile provocate de proiectul de modernizare al Vechiului Regat și, ulterior, al României Mari, de elitele politice și culturale. În cadrul acestui proces, largi segmente ale societății, îndeosebi cele rurale, au fost lăsate la o parte; reformele, inclusiv cele bisericești, erau percepute ca fiind decizii arbitrare ale «domnilor de la București». Forțarea schimbării a alimentat consistent tendințele schismatice, a produs disensiuni între ierarhi, a vulnerabilizat postura Patriarhului și a știrbit încrederea în instituția sinodală, până acolo încât guvernul era chemat să arbitreze această situație.” Ionuț Butoi
-
Din lumea urieșilor. Portrete și evocări
AUTOR: Ion Piso
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 293
EDITURA: Eikon
„Maestrul Ion Piso este un om de cultură deplin, cu un noian de cărți și studii legate de operă, de muzică, de filosofie, de viață, în general, prolific în ultimele decenii, ca și cum preaplinul gândirii sale ar fi dornic să se reverse cât mai mult. M-a impresionat de la început un fel de încoronare a personalității sale, care cred că l-a marcat întreaga viață: iubirea de țară și de neam, învățată din familie, de la admirabilii părinți, de la școală, dar și de la menționații filosofi, adevărați apostoli ai poporului român.” Ioan-Aurel Pop
„Două sunt persoanele care se desprind prin importanța pentru biografia omului și a artistului Ion Piso. În ordine intelectuală și morală, Lucian Blaga, evocat în scene de o căldură sufletească, care nu poate proveni decât dintr-un amor intelectualis profund și total. În ordine, cum să-i spun, existențial-spirituală este, desigur, soția sa, doamna Livia Piso. Sunt aici splendide pagini de iubire ale unui bărbat care recunoaște transfigurarea întru absolut pe care femeia iubită o produce asupra sa. Alchimie din care se ivesc, simultan, existența și arta. Și titlul, dar și «morala» subiacentă a acestor texte ne duc cu gândul la celebra parabolă a lui Bernard de Chartres, filosoful medieval: suntem niște pitici pe umerii unor uriași. Astfel putem vedea mai mult și mai departe nu datorită unor merite personale, ci doar pentru că ei ne-au ridicat, asemenea unui tată care-și ridică pe umeri copilul. Această relație paternă, în sens chiar teologic, subîntinde textele evocative din această carte cât un veac a domnului Ion Piso.” Christian Crăciun
-
Experiența Harului în teologia Sfântului Simeon Noul Teolog
AUTOR: Alexandru I. Roșu
ANUL APARIȚIEI: 2023
PAGINI: 606
EDITURA: Eikon
„Cunoașterea lui Dumnezeu dăruită omului este limitată. Cu toate că poate face experiența lui Dumnezeu, omul nu poate prinde decât numai o picătură dintr-un ocean; în ființa Sa, Dumnezeu rămâne necuprins. Pentru Sfântul Simeon cunoașterea lui Dumnezeu nu este însă o speculație abstractă, sterilă, un joc al minții. Cu recunoștința celui care a fost miluit și vindecat de rănile păcatelor, Simeon mărturisește că experiența – existențială, am zice noi – pe care a trăit-o e aceea a «oceanului iubirii de oameni» a lui Dumnezeu.” fragment
-
Vertebre românești – mărturii ale rezistenței anticomuniste
Autor(i): I. CĂTĂLUI, A. CRISTODULO, V. MITRIC-CIUPE
Nr. pagini: 702 pagini
Editura: Eikon
Unei plăgi precum comunismul, nici dacă am discuta un secol fără întrerupere nu i-am epuiza esenţa. Cauza nu stă atît în amploarea lui, pînă într-atît de indubitabilă că nici o altă catastrofă ideologică nu-i poate face concurenţă, cît în rădăcina lui metafizică. E poate cea mai adîncă înţelegere a comunismului aceea de a intui că în spatele lozincilor egalitariste cu care a devastat jumătate de planetă, se ascunde un rău de origine neomenească. Răul acesta e o voinţă malefică pînă într-atît de subtilă încît încercarea de a o pune în seama omului e sortită eşecului. Nici un om, oricît de isteţ ar fi, nu ar putea scorni o momeală atît de apetisantă ca pleaşca egalitarismului scutit de exploatări şi înstrăinări.
Ce spun poate suna a fantasmagorie spăimoasă ivită dintr-o minte atinsă de fobie mistică, dar după ani de-a lungul cărora am urmărit flagelul marxist, am ajuns la o concluzie dureroasă: dereglarea minţii celor care sunt infestaţi de microbul marxist e atît de profundă, că sursa lui depăşeşte putinţa omenească de a-l combate. Dacă credeţi că bat cîmpii, amintiţi-vă de gestul lui Jean Claude Juncker de a inaugura în 2018, la Trier, statuia lui Marx. Un asemenea gest nu poate fi calificat în termeni de gîndire normală, e cum ai vrea să descrii miasma unei latrine cu ajutorul notelor din gama muzicală. Cînd în Uniunea Europeană un ipochimen ca Juncker e manevrat ca o marionetă căreia i se dictează nu doar ce să spună, dar mai ales tonul cordial cu care trebuie să tămâieze amintirea unui ideolog criminal, într-o asemenea Uniune, plaga comunistă nu aparţine trecutului, ci se prelinge spre noi dinspre viitor.
E un alt fel de a spune că există ceva iremediabil demonic în miezul concepţiei comuniste: a nega sufletul din om, a-l înfiera pe Dumnezeu drept o găselniţă de care popii fac uz spre a le picura credulilor otrava religiei – negările acestea nu pot mocni decît în spiritul unei fiinţe inumane. Tocmai de aceea îndrăznesc a rosti imposibilul: dovada că Diavolul există stă în perpetuarea tiparului de gîndire comunist. Oamenii, oricît de troglodiţi, îndobitociţi sau idioţi ar fi, nu ar putea să atingă pragul unei concepţii atît de „elevate“ despre om. E nevoie de intervenţia unui factor inuman pentru ca elixirul egalităţii universale să fie îngurgitat fără reacţii adverse.
Cei dintîi care au ajuns la gîndul originii diabolice a comunismului au fost deţinuţii politic: ei au simţit că războiul în care nimeriseră nu era de sorginte politică, ci de factură curat spirituală. Lupta lor nu privea ierarhia socială sau regimul administrativ din ţară, ci înălţimea sufletelor lor. Ceea ce se urmărea nu era instaurarea efemeră a unei dictaturi, ci sleirea principiului interior al entuziasmului din om: credinţa în suflet şi în existenţa unui empireu unde el ajunge după moarte. De la Platon încoace, adevărul acesta elementar e sursa demnităţii din noi, şi orice doctrină ateistă a căutat să-l surpe făcînd uz de felurite mijloace. Iar dacă astăzi suntem martorii unei recrudescenţe a marxismului, este pentru că ideea că nu avem suflet a încetat să mai fie o butadă maliţioasă, ci a devenit o convingere. Oamenii sunt convinşi că nu au suflet, şi de aici tot marasmul. Restul – tirade inutile menite a justifica un gol, golul celui care se priveşte pe sine drept o bucată de materie în evoluţie, în care creierul secretă tot: gîndire, suflet şi conştiinţă.
Nuanţele acestea mi-au venit în minte citind cartea semnată de I. Cătălui, A. Cristodulo și V. Mitric-Ciupe: în paginile ei găsim nu doar harta împărţită pe ţări a plăgii comuniste, dar mai ales întîlnim oameni a căror credinţă nu a încetat. Paul Goma sau Hans Bergel sunt doi dintre ei. Acribia autorilor are drept rezultat un tablou amănunţit al pecinginei comuniste: de la deportări la închisori, de la execuţii la domicilii obligatorii, nimic nu e lăsat pe dinafară. În final rămîi cu gustul celui care a fost silit să mănînce o broască vie. Tresăririle agonice ale animalului i-au rămas pe limbă, drept mărturie a zbaterii vitale. Aşa şi cu închisorile comuniste: urmăreşti zbaterea vitală a unor martiri care nu şi-au ipotecat sufletele de dragul scăpării de suferinţă.
Ca întotdeauna cînd citeşti o carte despre victimele comunismului, te întrebi cît de mult ai fi putut tu însuţi să înduri din chinurile lor. Răspunsul nu poate fi decît complezent, ocolind detaliul stînjenitor că, de vreme ce nu ai fost pus în situaţia lor, nu poţi şti cît îţi poate pielea. În schimb, poţi altceva: să-i priveşti cu atenţie pe contemporani spre a detecta de timpuriu simptomele gîndirii marxiste: ateism, repudierea sufletului şi încrîncenarea misionară de a impune egalitatea cu orice preţ. Egalitatea de avere, de gîndire, de sex, de tradiţie, de interpretare a trecutului. Inşilor la care vedeţi aceste simptome trebuie să le spuneţi atît: Vade retro! Iar dacă nu vă vor asculta, daţi-le această carte. Poate se vor dumiri într-un tîrziu la ce consecinţe poate duce concepţia neomarxistă a celor cărora Juncker le-a cîntat în strună cînd, în mai 2018, a săvîrşit gestul ofensator, ireparabil sub unghi moral, de a dezveli statuia unui criminal, într-o Europă în care ţări întregi au suferit decenii la rînd efectele maligne al gîndirii egalitariste.
-
Regele Mihai I în amintirea mea
Autor(i): Despina Skeletti-Budişteanu
Nr. pagini: 318 pagini
Editura: Eikon
„Nici nu știu de ce m-a dus gândul brusc la Regele Mihai. Ce o fi făcând? Ce bărbat frumos! L-am zărit odată în tinerețe, cum trecea cu mașina destul de încet pentru el. De obicei, conducea foarte repede pe Kiseleff sau pe Jianu, printre aleile de trandafiri pe unde mă plimbam și eu. Era la volan. În ziua aceea era cald. Se afla la volanul superbei lui mașini decapotabile, proptit cu cotul aproape afară de tot pe geam și fumând dintr-o țigară lungă. Tocmai traversam. M-a amuzat. Și, fixându-l, am văzut că era cu cineva. Am întors brusc capul, parcă aș fi fost prinsă în plin păcat. Când m-am întors dispăruse, dar ochii lui albaștri rămăseseră înfipți în ai mei. Din clipa aceea am simțit un mosorel ce se învârtea în jurul inimii. Eram geloasă. Cine o fi fost? O fi fost cea cu care știam de multă vreme că se plimbă sau era alta? M-am așezat pe o bancă între trandafiri și în plin soare. Aveam o rochie galbenă. Tocmai fusesem la mare. Eram foarte bronzată. Trandafirii erau roșii. Poate mai trece…”
-
Purgatoriul
Autor(i): Dante Alighieri
Nr. pagini: 284 pagini
Editura: Eikon
„Sufletele poposesc în diferitele ocoluri ale muntelui un interval de timp ce depinde de gravitatea păcatului comis, care, în cazul poetului Stațiu, de exemplu, poate fi nul, căci el a fost supus deja pedepselor în ultimele două cornișe; popasul păcătoșilor poate, însă, să dureze ani sau chiar veacuri. Firește, sufletele personajelor sfinte sau meritorii merg direct la Ceruri, fără să mai treacă prin Purgatoriu, așa cum afirmă de pildă strămoșul-profet Cacciaguida. Când duhul unui penitent și-a isprăvit în întregime pedeapsa, muntele purgatorial se cutremură, a se vedea cazul eliberării/ descătușării poetului latin Stațiu, timp în care toate umbrele intonează Slavă…; odată eliberat, sufletul respectiv imediat va trece prin flăcările purificatoare din ultimul cerc, apoi va merge în Paradisul Terestru, adică la vârful muntelui purgatorial (Eden). Ajuns aici, el este primit de Matelda, ce reprezintă probabil starea de puritate a omului de dinaintea păcatului originar; aceasta îl botează, ca să zicem așa, în cele două râuri din Eden: Lete, ce șterge amintirea păcatelor săvârșite în timpul vieții, și Eunoe, ce întărește amintirea faptelor bune. Acest ritual de ablațiune, purificare, lustrație fiind îndeplinit, înseamnă că duhul respectiv este pregătit să urce în slavă, gata să se înalțe la stele, așa cum Dante însuși, după ce a fost supus respectivului ritual, va spune despre sine.” Geo Vasile
-
Paradoxuri și îngenunchieri – meditații despre filosofie și credință
Autor(i): Nicolae Turcan
Nr. pagini: 114 pagini
Editura: Eikon
Câți dintre idolii lui Dumnezeu ai alungat din tine însuți? De câte ori a reușit rugăciunea ta să spargă oglinda în care te autocontemplai fără să știi? A izbutit strigătul tău către Dumnezeul cel adevărat să risipească imaginile false care-ți populau mintea? Ți-ai oprit gândurile la marginea tainei, ți-ai lăsat neînțelegerea să vadă, prăbușindu-te înaintea Celui mai presus de toate reprezentările, simțirile și conceptele tale? Ai contemplat în icoană de necontemplatul, în cuvinte – de nespusul, în gânduri – de negânditul?
-
Pagini de jurnal 1946 – 1948
Autor(i): Mărgărita Ioana Vulcănescu
Nr. pagini: 160 pagini
Editura: Eikon
„Mircea e condamnat la 8 ani de închisoare, ca anul trecut. Nu mă așteptam. Președintele, singur, așezat în fotoliul său, se făcuse foarte mic; a citit sentința cu o voce abia inteligibilă și înecată. S-a oprit de mai multe ori, făcând pauze mari, neputând să mai vorbească. Procurorul nu era acolo. După ce a terminat, președintele s-a ridicat spunând: „faceți recurs toți, nu-i așa?” „Toți, se înțelege, se înțelege!”, a spus Mircea primul, toți făcând cor după el. „Curtea ia notă”, a răspuns președintele și a dispărut pe ușă. Mi-a fost milă de el. Toți au fost magnifici. Mircea a ascultat în picioare, cu brațele încrucișate, privirea clară. Surâdea, râdea aproape, pentru că este atât de absurd! A fost fermecător cu Mariuca și cu mine. Mariuca plângea și voia să râdă. Soldații și gardienii aveau ochii plini de lacrimi. Erau toți triști. Lumea consternată.”
-
Kordian
Autor(i): Juliusz Słowacki
Nr. pagini: 184 pagini
Editura: Eikon
„Inclusă în repertoriul teatral de regizori remarcabili, această dramă a devenit una dintre operele apreciate de exegeții literari; actul de cea mai înaltă înnobilare a fost așezarea lui Kordian alături de Moșii și de Nedivina comedie, într-o triadă numită „drama romantică poloneză”. Ca operă scrisă de un „poet al Varșoviei”, martor al istoriei, a fost considerată sursă istorică a situației mentale a populației din capitală înainte de insurecția din noiembrie. În opera lui Słowacki s-a descoperit un sens istoriozofic sui generis, decurgând din confruntarea dintre planul divin al istoriei (inaccesibil profeților), factorul răului în istorie și elementul demonismului în activitatea omenească. Drama a fost receptată prin prisma examinării multilaterale a personajului din titlu ca erou romantic existențial. A fost interpretată – în acord cu intenția evidentă a protagonistului – ca mărturie a aspirației lui Słowacki la rolul de poet național, de poet profet. S-a evidențiat, de asemenea, estetica imaginației, specifică lui Słowacki, și metapoezia imanentă, înscrisă în text.” BOGUSŁAW DOPART
„Drama Kordian reprezintă un text pluristratificat, cu structură complexă, deschis la multiple interpretări. Dincolo de ideile adânc ancorate în istoria și mitologia polonă, drama a stat în atenția criticilor și istoricilor literari datorită valorii literare în sine, bogăției lexicale și imaginative, variatelor resurse poetice și prozodice. Versiunea românească îmbogățește imaginea creației marelui poet polonez la noi, constituind totodată un omagiu cu prilejul Anului Romantismului Polonez (2022), instituit în urma hotărârii Seimului din Polonia.” CONSTANTIN GEAMBAȘU
-
Instituțiuni filosofice (vol. III) – Filosofia morală
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Instituțiuni filosofice (vol. II) – Metafizica
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Instituțiuni filosofice (vol. I) – Logica
Autor(i): Vasile Lucaciu
Nr. pagini: 282 pagini
Editura: Eikon
Este generală plângerea celor buni, că în zilele noastre spiritul g enerației mai tinere e corupt prin erorile veacului, caracterele sunt vătămate în rădăcina lor prin desfrânarea și libertinajul moravurilor. Cauza relelor acestora zace în perversiunea disciplinelor filosofice, care în logică proclamă scepticismul, în metafizică apără materialismul, în etică se închină egoismului și apoi în dreptul natural nu se sfiesc a enunța teza teribilă, „ubi vis, ibi ius”. Cu asemenea principii nu se poate edifica palatul fericirii omenești, nu se poate înnobila natura rațională a omului, ci din contra, se prepară pieirea rușinoasă a societății saturate cu atare idei și învățături eronate.” Vasile Lucaciu
„Granițele naționale au fost trasate cu sânge, iar faptul că ne incomodează teoretic cruzimea acestei formule nu-i clintește cu nimic veritatea. Înainte de a fi transformat în instrument ideologic sau politic, adevărul trebuie cunoscut ca fapt. Din această pricină, pentru a onora idealul adevărului, mai presus de care nu se poate așeza nicio știință, trebuie să ne impunem nouă și celor care sunt interesați de tema noastră, acest principiu metodologic: înapoi la evenimente, înapoi la context (…) La origine, orice națiune este încarnarea unui mit social, și de aceea expresia cea mai complexă a sensului istoric al comunității etnice. În Anul Centenarului Marii Uniri, trebuie spus că preotul Vasile Lucaciu a fost pe toată durata vieții lui unul dintre cei mai activi luptători ardeleni pentru eliberarea românilor de sub administrația austro-ungară și alipirea Transilvaniei la România, iar figura lui eroică nu este și nu poate deveni obiectul unor exerciții de bagatelizare, ci merită tratată cu reverență și lăsată în panteonul în care și-a câștigat locul printr-o viață integral dedicată emancipării naționale.” Vianu Mureșan
„După aproape un secol de uitare, lansăm câteva interogații: Care ar fi șansa acestei minunate filosofii neotomiste să intre în jocul exegezelor actuale? Care ar fi șansa validării sale, între „Poveștile” noastre despre relația dintre Noi și Ființă? Desigur, Aventurile adevărurilor continuă. Construcția acestui discurs al Ideii este deschis.” Petru Dunca
-
Imagine Și Sens. Eseu Asupra Fenomenului Muzical
Autor(i): Pascal Bentoiu
Nr. pagini: 216 pagini
Editura: Eikon
„Anume procedura «dezvrăjirii» privilegiază acest dintâi volum printr-o evidentă intensitate narativă, care ar trebui explicată printr-o analogie. Aș putea afirma că aproape fiecare propoziție formulată de autor o asociez cu o foarte subțire și transparentă folie imaginară pe care este inscripționată o singură unitate (cuantă) indivizibilă de informație. Doar câte una pentru câte o imagine și, respectiv, pentru câte un sens. Pentru fiecare propoziție câte o folie cu câte o cuantă discretă. Ca un caracter sub formă de rună scandinavă, germanică sau slavă. Iar acumularea în conștiință a conținutului cărții ar fi astfel asemănătoare cu suprapunerea succesivă a propoziției peste propoziție, a foliei peste o altă folie, încât la sfârșitul lecturii s-ar obține un virtual «cub» transparent care ar conține, suspendată într-o imponderabilitate, imaginea holografică a «corpului» întregului text obținut prin suprapunerea tuturor foliilor inscripționate. Un obiect geometric tridimensional compus din mii și mii de folii, conținând mii de imagini și mii de sensuri.”
Oleg Garaz