Editura de carte

Autor(i): Richard Overy

Nr. pagini: 656 pagini

An: 2024

Editura: Corint

Demarat cu scopul de a învinge puterile invadatoare ale Axei, efortul de război al Uniunii Sovietice a cunoscut o dimensiune fără precedent în istorie. Marile bătălii purtate s-au soldat, în cele din urmă, cu un triumf înfiorător de scump plătit: peste 25 de milioane de morți, militari și civili, și estul URSS complet devastat. Fără cooperarea dintre Est și Vest, avansul hitlerist ar fi fost imposibil de stăvilit.
Richard Overy, istoric desăvârșit, prezintă strădaniile sovietice din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial într-un mod echilibrat și nepărtinitor. Autorul aduce în prim-plan întrebări esențiale, al căror punct de plecare se află în conflagrația de acum opt decenii. Chiar a fost Stalin un geniu militar? S-a datorat, într-adevăr, victoria sovietică în Marele Război pentru Apărarea Patriei doar uriașei mase de tehnică de luptă și de combatanți implicate în acerbele ostilități – ori, poate, au mai existat și alte elemente care au contribuit decisiv? Nu cumva sufletul și elanul patriotic al rusului de rând au fost picătura care a înclinat decisiv balanța războiului în favoarea Aliaților?

Autor(i): Christopher Hibbert

Nr. pagini: 320 pagini

An: 2024

Editura: Corint

Volumul de față prezintă istoria ascensiunii și a decăderii uneia dintre cele mai diabolice familii din câte au existat vreodată. Numele Borgia este sinonim cu nepotismul, corupția și lăcomia, fenomene atât de răspândite în Italia în epoca Renașterii. Cunoscuți pentru faptul că acumulau putere, avuții, teritorii și titluri prin mituire, căsătorie și crimă, membrii dinastiei cu rădăcini spaniole au ajuns să ocupe cele mai înalte poziții în societatea italiană a secolelor al XV-lea și al XVI-lea.

Figura centrală a acestei familii o reprezintă puternicul și avidul Rodrigo Borgia (1431-1503), devenit papă sub numele de Alexandru al VI-lea în 1492, anul în care Cristofor Columb a ajuns în America, maurii au predat Granada în mâinile spaniolilor, iar Lorenzo Magnificul a murit la Florența. Descendent al unei influente familii aragoneze, acesta s-a implicat din tinerețe în politica de la Roma, servind în Curie în timpul pontificatului unchiului său Calixt al III-lea (1378–1458) și sub patru succesori ai acestuia. Două dintre cele șapte odrasle ale sale au cunoscut la rândul lor puterea și faima: Cesare (1475–1507), duce de Valentinois, care i-a servit drept model lui Niccolò Machiavelli în scrierea faimoasei sale lucrări intitulate Principele, și Lucrezia (1480–1519), ducesă de Ferrara, Modena și Reggio, care, ajutată de Cesare, și-a ucis propriul soț.

Cu erudiție, iscusință și intuiție, Christopher Hibbert destramă vălul legendei care s-a țesut în jurul familiei Borgia, realizând un portret plin de dramă și de vervă.

Autor(i): Diana Mandache

Nr. pagini: 192 pagini

An: 2024

Editura: Corint

Exil și rivalități. Principele Nicolae pune în prim-plan complexitatea relațiilor principelui cu regina Maria, dar mai ales cu fratele său, Carol, în momente esențiale din istoria dinastiei, petrecute după moartea regelui Ferdinand. Nicolae va lua drumul exilului în 1937, prin plecarea definitivă din România, fiind exclus din familia regală de regele Carol din cauza căsătoriei morganatice cu Ioana Doletti. Noua configurație politică creată după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial i-a zădărnicit orice încercare de a reveni la București. Această perioadă însă îl va pune în situații interesante de viață, prin contactele cu diplomații Aliaților acreditați la Berna sau prin întâlnirile cu unii membri ai familiei regale spaniole aflați în Elveția, dar și cu diplomați români care informau Bucureștiul despre activitățile princiare. Instalarea regimului comunist în România determină o nouă etapă în configurarea emigrației. Existența în exil a doi regi și a unui fost principe regent între 1948–1953 a dus la repoziționări și noi alianțe. S-au conturat două orientări principale ale emigrației în jurul celor doi regi, a treia fiind „gruparea nicolaistă” la care aderaseră vechii săi susținători sau nemulțumiții, având deopotrivă legături cu Liga Românilor Liberi sau alte organizații ale exilului din Paris, Madrid, Roma, Freiburg. Deși lupta în emigrație pe parcursul anilor a încetinit, Nicolae a continuat să rămână o figură distinctă a familiei regale în relațiile cu refugiații români. Principele Nicolae avea un caracter ferm, iar spiritualitatea și manierele sale creionate de educația britanică au creat o bună impresie în cercurile înaltei societăți europene. Chiar dacă nu a mai revenit în țara natală, a căutat să sprijine comunitățile întâlnite, iar cultura o vedea ca mijloc eficient de propagandă în timpul Războiului Rece.

Diana Mandache