-
Pacea în Istorie
42,00 leiAutor(i): Mihai Manea
Nr. pagini: 228 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
O istorie a păcii din antichitate până astăzi. Profesorul Mihai Manea ne poartă cu grație prin istoria omenirii. O istorie a războiului și a păcii. O lectură stimulatoare și incitantă.
***
Cartea aceasta începe cu o confesiune – am dorit mereu să scriu o istorie a relațiilor internaționale pe înțelesul tuturor sau o carte despre pace și război. Și aceasta pentru că diplomația între război și pace poate explica atât de multe dintre evenimentele istorice.
În același timp, aș dori să precizez că una dintre operele artistice, care m-au impresionat mereu, de fiecare dată când am privit-o, este Triumful morții, realizată în ulei de pictorul flamand Pieter Bruegel cel Bătrân, datând din circa 1562 și care se află la celebrul muzeu Prado din Madrid. Acolo, artistul evocă într-o alegorie a războiului și a mizeriei omului o atmosferă teribilă, provocată de război și consecințele sale cumplite. Pornind de aici, cred, încă o dată, că pacea se impune în chip absolut și în prezent în lume, că aceasta este necesară și astăzi, mai ales, pentru a eradica rădăcina răului, reprezentat de război.
În tradiția creștină se vorbește, pornind de la ultima carte a Noului Testament, Revelația lui Iisus Hristos după Ioan de Patmos, capitolul 6, versetele 1-8, despre cei patru călăreți (cavaleri) ai Apocalipsei. Cu toate că interpretările nu contenesc cu referire la aceste personaje, în general, se apreciază că cei patru simbolizează Boala – calul alb, Războiul – calul roșu, Foametea – calul negru și, respectiv, Moartea – calul gălbui sau verde.
În același timp, scriind aceste rânduri mă aflu sub impactul emoțional al desfășurării războiului din Ucraina, denumit cu cinism la Moscova „o operațiune militară specială”– la data când finalizez această carte de peste 125 zile, dezlănțuit de Vladimir Putin, în numele unui proiect „imperial” al Federației Ruse, cu scopul de a reface sub o formă sau alta Uniunea Sovietică, a cărui dispariție Putin o denumește cel mai mare șoc geopolitic al secolului al XX-lea. Războiul din Ucraina, aduce distrugeri înfiorătoare, masacre teribile ale civililor, confruntări militare dure, un potop de sancțiuni la nivel internațional vizând Rusia ca niciodată în istorie, cel mai mare număr de refugiați civili din Europa de la Al Doilea Război Mondial încoace – 4,6 milioane de oameni, o repoziționare a N.A.T.O față de Rusia, dar și cea mai mare lovitură de la al Doilea Război Mondial dată de Rusia arhitecturii de securitate a Europei zilelor noastre și a cărei proporții, față de războiul din fosta Iugoslavie din ultimul deceniu al secolului trecut, pare doar o poveste, desigur, tragică.
*
”Si vis pacem, para bellum” (Dacă vrei pace, pregătește-te de război).
„Pacea înseamnă libertate fără grijă”.
(Cicero)
*
„Dacă nu este pace, toate celelalte sunt de prisos”.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
*
„Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea”.
(Benjamin Franklin)
*
„Pacea nu este absența războiului. Este o virtute, o dispoziție spre bunăvoință, încredere, dreptate”.
(Baruch Spinoza)
*
„Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aștepta să-ți moară dușmanul”.
(Victor Martin)
*
„Pacea nu este un dar al lui Dumnezeu creaturilor sale. Este un dar pe care noi ni-l facem unul altuia”.
(Elie Wiesel)
*
„Pacea e capodopera rațiunii”.
(J. Muller)
*
„Pacea nu este o relație între națiuni. Este o stare a minții dată de liniștea sufletului”.
(Jawaharlal Nehru)
*
„Dacă nu este pace, toate celelalte sunt de prisos”.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
*
„Nu a fost niciodată un război bun sau o pace rea”.
(Benjamin Franklin)
„Pacea nu este absența războiului. Este o virtute, o dispoziție spre bunăvoință, încredere, dreptate”.
(Baruch Spinoza)
„Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aștepta să-ți moară dușmanul”.
(Victor Martin)
-
Revoltă și acceptare. Eseu despre timpurile noastre
69,00 leiAutor(i): Bronisław Wildstein
Nr. pagini: 434 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Conștiința modernă, formată în etosul revoltei prometeice, impune ca omul să se creeze pe sine în mod independent și să-și aleagă țelurile spre care va tinde. Această operațiune nu poate fi realizată în mod consecvent. Ea îi atribuie omului un statut divin pe care el nici nu-l deține și la care nici nu poate ajunge. Străduindu-ne să realizăm reprezentarea prometeică a autocreației, ne situăm sub impactul miturilor ideologice și ale anturajului. Încercând să ne rupem de fundamentele civilizației care ne definesc identitatea, construim identități cât se poate de arbitrare și efemere.
(…) Existăm într-o ordine creată de generații întregi, față de care individul în sine nu poate adăuga mare lucru. Această ordine culturală rezultă dintr-o ordine metafizică ce depășește înțelegerea omenească. Sentimentul acestei ordini ne este comun – adesea o negăm verbal, dar acțiunile noastre ne contrazic. Fundamentul ei este religia.
Bronisław Wildstein
-
România și problema petrolului (1969-1981)
49,00 leiAutor(i): Dragoș Sebastian Becheru
Nr. pagini: 398 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
România a fost un jucător petrolier cel mult regional, cu o importanță conjuncturală. Această oportunitate a fost oferită de Războiul Rece, care plasase numeroase state într-un echilibru fragil între influența politică și economică a Moscovei și cea a Washingtonului. Pentru aceste state, România a reprezentat un partener viabil pe termen scurt și mediu, iar pentru unele state precum Iran, Siria sau Libia, chiar pe termen mai lung. Această perioadă de oportunități pentru regimul de la București a fost, însă, de scurtă durată, intrând în declin odată cu tranziția de la statutul de producător de petrol la cel de importator net.
Pornind de la tradiția și experiența din industria exploatării petrolului în România, regimul comunist de la București a urmărit să extindă acest sector, ca parte din strategia generală de dezvoltare a industriei și economiei naționale. Inițial destinată valorificării superioare a petrolului autohton, industria de rafinare a României a fost extinsă și retehnologizată treptat, pe parcursul anilor ’70 în special, pentru a putea rafina petrol din import și a produce noi tipuri de derivate, necesare consumului intern și care, în loc să fie importate cu costuri ridicate pentru a alimenta producția industrială națională, puteau fi, în schimb, chiar valorificate la export.
-
Sfârșitul Capitalismului
49,90 leiAutor(i): Ulrike Herrmann
Nr. pagini: 340 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Capitalismul a fost un pas înainte, dar are din păcate o slăbiciune fundamentală: acesta nu generează doar creștere, ci are și nevoie de creștere pentru a fi stabil. În lipsa unei expansiuni constante, capitalismul se prăbușește. Totuși, într-o lume finită, nu se poate crește la nesfârșit. La ora actuală țările industrializate se comportă, ca și cum ar putea consuma resursele mai multor planete. Dar, din câte știm există doar un singur Pământ. Deocamdată, guvernele mizează pe faptul că pot împăca cumva economia și protejarea climei. Cuvintele cheie folosite sunt „Noul Pact Verde” sau „decuplarea” creșterii și a energiei. Marea speranță stă în convertirea întregii economii la energie verde – fie că vorbim de transport, industrie sau agent termic.
….
Cine dorește să înțeleagă sfârșitul capitalismului, trebuie să cunoască istoria acestuia. Așadar, această carte descrie mai întâi cum a luat naștere și cum funcționează sistemul economic actual. Astfel se relevă faptul că sfârșitul este inevitabil. Capitalismul este fascinant, dar nu are un viitor. Următoarea epocă va fi o „economie a supraviețuirii”.
Ulrike Herrmann
-
Starea de Fapt
20,00 leiAutor(i): Gabriel Enache
Nr. pagini: 70 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Gabriel Enache este poet fiindcă nu are încotro. Vreau să zic: c-o fi înscrisă-n astre crucea asta, c-o fi înscrisă-n gene, oricum va fi dusă până-n pânzele albe și e cu atât mai grea cu cât nu o știi. Și ca s-o știi, trebuie s-o scrii. Și ca s-o scrii trebuie s-o-nvii. Or, volumul lui Gabriel Enache este un manual de ieșire calmă din depresie pe calea strategiilor lucide ale supraviețuirii: „fragilitatea vieții era ceva care mă inspira / care mă ducea de fiecare dată cu gândul / la tot ceea ce nu eram / un om viu”.
Doru Mareș
*
O copertă de Nora Blaj.
***
să ții minte toate gesturile
pe care le faci
pe care le duci
sau nu
la capăt.
pare ușor
-
Teama de știință. Epoca neîncrederii de la creaționism la inteligența artificială
49,90 leiAutor(i): Enrico Pedemonte
Nr. pagini: 334 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
„O carte fundamentală pentru înțelegerea acestei epoci ciudate în care trăim. O recomand nu doar celor care se ocupă de știință, ci și filozofilor, sociologilor, celor care se ocupă de digitalizare sau de comunicare… pe scurt, tuturor celor care au ( sau ar trebui) o gândire critică.”
Marco Filoni
***
De ce mulți oameni sunt suspicioși sau ostili față de vaccinuri care, totuși, au salvat atât de multe vieți? Pornind de la această întrebare, Enrico Pedemonte se întoarce la originile neîncrederii în știință, astăzi atât de răspândită, la motivele care i-au împins pe evangheliștii americani să creeze o alternativă la darwinism, industria (de la tutun la petrol) să facă investiții colosale pentru a contesta consensuri științifice, ecologiștii să discrediteze biotehnologia, mișcarea postmodernă să atace certitudinile experților. Pe măsură ce rădăcinile anti-vaccinismului ies la suprafață, autorul demonstrează cum cercetarea a devenit, din păcate, un domeniu din ce în ce mai privatizat, în care înșelătoriile sunt din ce în ce mai întâlnite. Și ajunge la concluzia că „răzvrătirea” împotriva științei este doar o altă formă prin care indivizii se opun Puterii. În acest context, inteligența artificială preia un rol central în revoluția tehnologică în desfășurare; menită să schimbe lumea într-un ritm nevăzut până acum, poate să devină singura știință, A.I. promite să rezolve multe probleme dramatice ale planetei. Dezavantajul este că depinde de un număr limitat de companii private. Prin urmare, controlul public al acestei Puteri imense trebuie menținut iar scepticismul și furia împotriva științei trebuie combătute.
-
Ultimele zile ale Imperiului Otoman (1918-1922)
79,00 leiAutor(i): RYAN GINGERAS
Nr. pagini: 390 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Imperiul Otoman a fost o mare putere de-a lungul Evului Mediu. Până în 1914, teritoriul său s-a redus, dar a rămas, totuși, după Rusia, cel mai mare stat european. Întinzându-se de la Adriatica până la Oceanul Indian, imperiul a fost atât o mare entitate politică, cât și una religioasă, cu sultanul conducând peste Locurile Sfinte, în calitate de calif și succesor al lui Mahomed. „Ultimele zile ale Imperiului Otoman” de Ryan Gingeras oferă o analiză detaliată a contextului politic, social și economic al imperiului în deceniile care au precedat prăbușirea sa. Ryan Gingeras folosește surse primare și secundare pentru a ilustra modul în care evenimentele interne și externe au dus la declinul și la prăbușirea imperiului.
Cartea oferă o perspectivă nouă asupra acestei perioade complexe din istorie care a avut un impact major asupra regiunii și asupra lumii, în ansamblu, cu reverberații până în zilele noastre.
O lectură captivantă pentru pasionații de istorie, politică și relații internaționale, precum și pentru studenții și cercetătorii specializați în aceste domenii.
-
Umbrele lui Polifem. Arhetipuri ale transformării în spiritualitatea europeană
42,00 leiAutor(i): Adriana Claudia Cîteia
Nr. pagini: 288 pagini
Editura: Cetatea de Scaun
Aventura cunoașterii de sine implică întoarcerea constantă la mit. În scena interioară, Eroi, Magicieni, Monștri, bătrâne Ursitoare își spun poveștile, cu chipurile îmbujorate de focul blând al rațiunii. Nimeni n-a întâlnit vreodată un satyr; și totuși, toți am primit în dar măștile lui Pan. Nimeni n-a întâlnit vreodată un Ciclop; și totuși… “Nimeni” l-a orbit pe Polifem.
***
(fragment)
„Contractele lui Ulysse”[1], exercițiile „viitorului dominat”[2] sau „autonomiei precedente”[3] sunt încercări de anticipare a metamorfozei identitare, și de corectare a tendințelor de malformare identitară sau de prevenire a consecințelor acesteia prin „cenzurarea sinelui”[4].
Contractele lui Ulysse ca formă de autocontrol și prevenire a unor acțiuni care ar avea consecințe negative în plan moral individual, dar și colectiv au fost inspirate din episodul homeric al întâlnirii dintre eroul de la Troia și Sirene. Făpturi hibride, magice, sirenele îi seduceau pe corăbieri cu melodicitatea cântecelor lor, și îi atrăgeau în largul mării, departe de orice punct de reper. Ulysse și eroii care îl însoțeau pe drumul de întoarcere spre Ithaca s-au legat de catarg pentru a nu ceda irezistibilelor chemări.
Episodul homeric al întâlnirii cu Sirenele poate fi interpretat în sensul importanței autocunoașterii ca modalitate de cenzurare a dorințelor și pasiunilor proprii, cu ajutorul rațiunii (metafora catargului). Autocunoașterea reprezintă, în parabola homerică singura modalitate de anticipare și de evitare, de prevenire a acelor acțiuni subiective cu consecințe negative asupra itinerariului existențial.
Metamorfoza identității, ca și profilaxia acesteia nu exclud trăsăturile persistente ale personalității. Metamorfoza ar putea fi definită ca variațiune pe aceeași structură arhetipală identitară, sau ca alteralizare a identității.
Anticipând metamorfoza identitară, precum și eventualele riscuri de natură nosologică, se poate încerca un control al acesteia printr-un set de măsuri prestabilite, cu caracter individual, numit „Contractele lui Ulyse”. Contractele lui Ulyse au dimensiunea unei dileme etice mai ales în cazul în care pun în pericol autonomia individului, capacitatea sa de a-și exersa libertatea de decizie. În această analiză poate interveni și problema autenticității individuale, cu care contractele lui Ulyse intră în contradicție. Deciziile privitoare la metamorfozele identitare trebuie înțelese ca forme de manifestare a autonomiei individuale și nu ca o sumă de măsuri, impuse din exterior cu scopul de a asigura persistența anumitor trăsături de caracter.
Sunt nebun– în sistemul de referință al lumii, sunt înțelept– în sistemul de referință creștin. Asumarea identității parepidemice este rezultatul lecturii textului biblic, prin urmare, al inserției unor gânduri de împrumut. În experiența individuală, încercarea de a stabili implicarea personală în înțelegerea unui subiect, eșuează. Inserția gândului este o formă de eliberare de sub presiunea deliberării, dar și expresia unui refuz, a unui abandon, a punerii pe seama unui tip de gândire străin, a unui eșec în construirea identității autonome.