„— De ce ți-e frică, Leonard? interveni Robert, călcându-și propriul consemn al tăcerii.
— Nu știu. De tot, de orice. De ce e în afara mea, dar și de ce e în mine.
— N-ai încercat să decelezi sursa?
— Ba da. Ba nu… Poate are un miez frica asta, un focar. Intuiesc așa, vag – dar și foarte acut – că dacă mă apropii mai mult de el, pur și simplu, mă dezintegrez.
— Spune, spune!… îl îndemnă Robert.
— Punctul acela e pretutindeni. Inclusiv în celulele mele, în sângele meu…
— Nu cumva, Leonard, e vorba despre ceea ce Jung numea „duhul adâncului”? Duhul adâncului tău, adică? Jung ne învață că omul trăiește în două lumi: una ordonată și alta fantastică, cea din sinele tău. Și pentru a putea coborî în ea, în sinele tău, trebuie să-ți înfrângi și să-ți depășești spaima de inconștient.”