„Realiza ca exista o ramificatie sangvina din care face parte fiecare creatura umana. Ii veni in minte notiunea de arbore genealogic, dar o considera nesatisfacatoare, nedefinitorie pentru increngatura biologica din care face parte insul. Nu era vorba de o seva oarecare, acea apa chioara la care sunt conectate radacinile si crengile unui copac. Prin oameni circula un anumit flux specific ce determina insasi personalitatea. Sangele e flacara ce arde in retorta anatomica si spirituala, fulgerul cosmic ce da suflu, inspiratie, putere, maretie… El ramanea, de-acum, suspendat. Rezervorul se golise… Nu mai putea comunica prin „conducta”. Il bantuia, naprasnic, singuratatea ontologica.”