Autor(i): Charlotte Bronte

Nr. pagini: 167 pagini

Anul apariţiei: 2015

Editura: Universul Juridic

Romanul Jane Eyre, publicat in 1847 de Charlotte Brontë sub pseudonimul Currer Bell, reprezinta unul dintre cele mai citite și mai importante romane de dragoste din literatura universala. Acesta ne infațișeaza drama tinere Jane Eyre, care ramane orfana la o varsta frageda și ajunge astfel  in grija unei matuși care nu o iubește și care ii face viața insuportabila. Jane e trimisa apoi la o școala religioasa, unde educația este aplicata cu asprime și unde sufera de foame, ceea ce o determina sa invețe sa citeasca și sa picteze. Fiind o tanara agera și inteligenta, Jane ajunge o domnișoara respectabila și cultivata, astfel incat incepe sa iși caute un post de guvernanta printre familiile bogate ale locului. Așa ajunge sa o cunoasca pe micuța Adele, care ii va deveni invațacel in urmatoarea perioada, dar și pe domnul Rochester, stapanul domeniilor de la Thornfield Hall, care devine dragostea vieții sale. Iubirea celor doi trece prin episoade tragice, fiind presarata de incercari care ii amarasc sufletului fetei și care o determina sa paraseasca domeniul Thornfield Hall. Destinul ii aduce din nou impreuna pe cei doi protagoniști, liniștea cuplului restabilindu-se odata ce Jane se hotaraște sa se intoarca și sa aiba grija de Rochester, dupa ce acesta orbește intr-un incendiu.

Autoarea a revoluționat scrierea in proza atat prin conturarea personajului principal feminine, redat in narațiunea la persoana I, cat și prin temele abordate: feminismul, singuratatea și iubirea, saracia și diferențele de clasa, spiritualitatea și religia, importanța independenței femeilor – toate prezentate prin filtrul gotic caracteristic literaturii victoriene.

„Charlotte Brontë a atins expresia celui mai elevat romantism prin mijlocirea celui mai frust realism.” (G.K. Chesterton)

„[Citind Jane Eyre,] entuziasmul pe care il resimțim nu este de scurta durata. Ne poarta prin tot volumul, fara sa ne lase ragaz sa analizam, fara sa ne dea voie sa ridicam ochii din pagina.” (Virginia Woolf)