Arhiva Rugului Aprins 10 – Petece de neÈ™ters
Autor(i): Ștefan Todirașcu
Nr. pagini:Â 298 pagini
Editura: Eikon
„Avea un suflet cald ÅŸi aparent fragil, o deosebită carismă, neostentativă, puÅ£in pedantă, inspirând pace È‹n sufletul celorlalÅ£i, ÅŸi un uÅŸor umor, niciodată incisiv sau sarcastic. Cu un zâmbet blând pe faţă ÅŸi cu lumină È‹n ochi, cu o intuiÅ£ie a sufletului uman, deÅŸi uneori părând celorlalÅ£i puÅ£in naiv din cauza păstrării sale ferme È‹n cele ale credinÅ£ei È‹n Dumnezeu ÅŸi a È‹naltelor idealuri etice, deschidea inimi, È‹nchega prietenii, punea pe gânduri È‹nverÅŸunaÅ£i oponenÅ£i sau duÅŸmani. Avea din aluatul preÅ£ios al elitei intelectualităţii noastre ÅŸi deborda aceeaÅŸi energie spirituală ÅŸi disponibilitate întru ale cunoaÅŸterii ca Mircea Vulcănescu. Iradia o mare erudiÅ£ie, era stimat ÅŸi apreciat. Caracterizat prin vorba sa aleasă ÅŸi prin gândirea sa limpede, È‹ntraripată ÅŸi pătrunzătoare, fără să facă politică, fără a se avânta ca alÅ£i colegi de generaÅ£ie È‹n polemici, peroraÅ£ii ÅŸi diatribe, a legat multe amiciÅ£ii ÅŸi prietenii È‹n rândurile intelectualităţii È‹n perioada interbelică, când era È‹n plină tinereÅ£e, de afirmare. Printre prieteni se număra ÅŸi Eugen Ionescu, autorul furtunosului Nu din 1934. Prietenii a alcătuit ÅŸi È‹n perioada imediat postbelică de aÅŸezare furtunoasă a comunismului, ani când era È‹n primă maturitate, dar toate prieteniile au fost apoi mult filtrate ÅŸi reduse È‹n perioada neagră de teroare a regimului, pe când intrase È‹n anii deplinei maturităţi. După război frecventează È‹mpreună cu mulÅ£i alÅ£i intelectuali grupul Rugul Aprins de la Antim È‹n anii stăreÅ£iei Părintelui Vasile Vasilache.”, Horia Ion Groza