Autor(i): Andres Iniesta, Marcos Lopez, Ramon Besa

Nr. pagini: 368 pagini

Editura:  Preda Publishing

„Oamenii mă caută pe Google și au impresia că mă cunosc. Dar nu e așa.”

Andrés Iniesta avea doar 12 ani atunci când scouterii l-au invitat la faimoasa academie a Barcelonei, La Masia. La scurt timp după ce s-a alăturat clubului, Pep Guardiola a spus despre el: „Puștiul ăsta o să ne scoată pe toți la pensie.”

Iniesta a devenit rapid o prezență permanentă la mijlocul terenului, ajutând clubul să câștige o serie impresionantă de trofee, printre care opt titluri La Liga și patru trofee de Liga Campionilor. Alături de naționala Spaniei, Iniesta a câștigat de două ori Campionatul European și a înscris golul victoriei în finala Campionatului Mondial din 2010.

În spatele paselor, ale mișcărilor pline de grație, ale distincțiilor și trofeelor primite, se ascunde o persoană inteligentă și grijulie, care, până acum, a lăsat ca picioarele sale incredibil de talentate sa vorbeasca în locul lui.

Cartea „Artistul. În pielea lui Iniesta” conturează un autoportret plin de viață al maestrului spaniol prin intermediul propriilor sale cuvinte, dar și ale antrenorilor, coechipierilor, adversarilor, prietenilor și familiei. Rezultatul este unul mai mult decât interesant, este de-a dreptul fascinant.

Autor(i): Beck Weathers, Stephen G. Michaud

Nr. pagini: 240 pagini

Editura:  Preda Publishing

,„Îmi amintesc vag evenimentele de pe 10 mai, frigul cumplit mă anesteziase și începusem să-mi pierd cunoștința. La momentul respectiv nu știam că sunt pe cale să cunosc pentru prima dată moartea. În după-amiaza următoare, după o noapte și o zi petrecute afară, în cele mai aspre condiții imaginabile, pe când soarele cobora ușor spre linia orizontului am revenit din morți. Am deschis ochii. Acesta este un mister, un miracol pe care încă nu am reușit să-l înțeleg, chiar și după atâția ani,” povestește protagonistul acestei povești care a făcut înconjurul lumii.

„M-am ridicat cu greu în picioare, abia îmi păstram echilibrul. Eram pierdut. Eram aproape orb. Ambele mâini imi erau înghețate. Fața îmi fusese distrusă de frig. Nu mâncasem nimic de trei zile. Nu băusem nicio gură de apă de două zile. Probabilitatea de a găsi Tabăra de Sus de unul singur era aproape zero. Îmi amintesc că am început să merg dus de vânt, rugându-mă să fiu salvat dar înțelegând, treptat, că nu am nicio șansă să scap cu viață. M-am uitat în sus. Soarele se afla la cincisprezece grade deasupra orizontului, ceea ce însemna că într-o oră se va întuneca din nou, iar eu voi înghenunchia și voi lăsa frigul să mă învăluie pentru ultima dată.”