Editura de carte

AUTOR: Stefan Zweig

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 308

EDITURA: Eikon

Hölderlin

Ca un ceas, ale cărui ace sunt rupte și în care mecanismul încă funcționează, așa scria Scardanelli al lui Hölderlin poeziile sale. Aerul pentru el este poezie. Ritmul înlocuiește rațiunea, poezia viața. Și astfel, se împlinește cea mai mare dorință a sa, cea de a fi o poezie pură, de a se arunca cu totul în beatitudinea poetică. Omul din el moare, cu mult înaintea poetului din el, rațiunea, înaintea melodiei. Moartea și viața sunt împreunate într-un singur destin, într-o primă dorință avută, cea de a avea un sfârșit adevărat, al unui poet adevărat: „Consumat de flacără, din eșecul de a controla flacăra.”

Kleist

Asemenea lui Kleist, și Rimbaud mergea din țară în țară, Nietzsche din loc în loc, Beethoven din locuință în locuință, Lenau din continent în continent. Cu toții au biciul neliniștii în ei și inconstanța tragică. Ei erau biciuiți de o putere necunoscută, condamnați să nu aibă niciodată cale de scăpare. Evadarea era imposibilă, căci vânătorul circula în sângele celui vânat și locuia în propria minte a victimei. Doar printr-o autodistrugere puteau să distrugă inamicul, stăpânul, demonul din interiorul lor.Kleist, știa încă de la început care va finalul, demonii îl vor împinge în abis. Însă nu era sigur dacă încerca să evite abisul sau mergea spre el.

Nietzsche

Acestor luptători, acestor cuceritori ai minții nu le este permis ca, din autoliniștire, să accepte un singur adevăr, luând prizonieri în cursul îndrăzneț al patrulei, pentru a evada. În domeniul cunoașterii, „orbirea nu este o eroare, ci o lașitate”, blândețea e o crimă  pentru cel căruia îi este frică de a provoca durere, pentru cel ce evită rănile vecinilor săi, pentru cel ce fuge de urletul disperării unei persoane, de urâțenia goliciunii, pentru acesta este imposibil de a găsi ultimul secret al secretelor. Orice adevăr care nu merge până la cele mai îndepărtate limite, fiecare adevăr fără radicalism nu are nicio valoare etică.

AUTOR: Alexandru Cristian Surcel

ANUL APARIȚIEI: 2024

PAGINI: 354

EDITURA: Eikon

Alexandru Cristian Surcel este membru al Baroului București de la 1 septembrie 1999, avocat, dar și titular al altor funcții cu caracter juridic în sectorul privat sau public. În anii 1994-1996, student fiind, Alexandru Cristian Surcel a lucrat pentru Trustul de Presă Eduard Victor Gugui, care publica săptămânalul „Baricada” și cotidianul „Meridian”, titluri de referință din presa scrisă a democrației timpurii post-decembriste. Spre finalul acestei scurte cariere de mass media, el a deținut propria rubrică politică, care a inspirat titlul volumului de față.

Alexandru Cristian Surcel și-a construit un profil de activist civic și politic în două perioade distincte, una timpurie în 1989 și în anii ‘90, și una de maturitate, de la evenimentele anilor 2012-2019 în prezent.

Blogger și autor de articole publicate pe platforma Contributors, Alexandru Cristian Surcel se află cu prezenta lucrare la cea de-a patra incursiune de autor în multiversul livresc, după editarea și publicarea postumă a cărții autobiografice „Torentul de sub punte” (Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018), scrisă în anii 1979-1981 de bunicul matern, Gabriel Becke, despre experiența deportării în gulagurile din Donbas în anii 1945-1949, după contribuția la volumul colectiv „USR – nașterea și patologiile unui partid: mărturii din culise”, coordonat de Anca Goja și Dan Lungu (Editura GRI, București, 2022), și, mai ales, după debutul ca unic autor cu cartea de non-ficțiune „Marginile Marii Uniri, o perspectivă polemică, francmasonică și profană” (Editura Vremea, București, 2023).