Familia lexicala a termenului „închisoare“ cunoaște o mulțime de sinonime, de la cele folosite în mod curent – precum „pușcarie“, „penitenciar“ sau „temnița“ – la cele mai mult sau mai puțin argotice, cum sunt „ocna“, „zdup“, „beci“, „pârnaie“, „popreala“, „/la/ racoare“, „mititica“, „bulau“, „gherla“, „cremenal“, „țuhaus“, „zarca“ și, chiar, printr-o oribila metonimie scatologica, „hârdau“.

Sunt consemnate și o serie de regionalisme: „ariște“ (în Transilvania, Maramureș și Bucovina), „calișca“ și „pițigoaica“ (în Transilvania), „robșag“ (în Maramureș) sau „prinzare“ (în Olt). La capitolul arhaisme sunt de semnalat „paza“ și „tumurluc“. Un franțuzism învechit, preluat fonetic, este „prizon“ (în original, „prison“). Fenomenului îi sunt asociați și termeni ca recluziune, lagar, fenomen concentraționar, arest, celula, carcera etc.

În aceste locuri de trista și cutremuratoare amintire au viețuit o sumedenie de personaje de poveste, deopotriva deținuți, gardieni și torționari, mulți dintre ei intrați definitiv în mitologia populara, deși de facturi extrem de diverse, de la „Maromet” care „bate cu parul“ la „Chilia-n port“, la Arsenie Boca, actant al unor fabuloase, deși neconfirmate performanțe telekinetice, ori de la banditul Terente, replica moderna a lui Priap, la victimele sistemului comunist concentraționar de inspirație sovietica („Fenomenul Pitești“, dar nu numai!) ori, mai nou, a nerecunoscutei „închisori CIA“.

Sfinți, bandiți sau torționari, criminali în serie, pungași de toate categoriile, infractori diverși, femei ușoare de altadata sau barbați cu greutate de azi, teroriști vechi și noi, dar și victime ale persecuțiilor politice ori faptuitori ale unor presupuse delicte de conștiința, martiri ai neamului prinși în circumstanțe tragice – cu toții au ajuns, într-un context sau altul sa populeze pușcariile – dar și mitologia populara! -, lor fiindu-le asociate atâtea și atâtea istorisiri aparte, romanțate sau nu, dincolo și dincoace de limita verosimilului…